Recent, guvernul SUA a continuat să intensifice politica sa de „tarife reciproce”, incluzând oficial Bangladesh și Sri Lanka în lista de sancțiuni și impunând tarife vamale ridicate de 37%, respectiv 44%. Această mișcare nu numai că a dat o „lovitură țintită” sistemelor economice ale celor două țări, care sunt în mare măsură dependente de exporturile de textile, dar a declanșat și o reacție în lanț în lanțul global de aprovizionare cu textile. Industria internă americană de textile și îmbrăcăminte a fost, de asemenea, prinsă în presiunea dublă a creșterii costurilor și a tulburărilor din lanțul de aprovizionare.
I. Bangladesh: Exporturile de textile pierd 3,3 miliarde de dolari, milioane de locuri de muncă fiind în pericol
Fiind al doilea cel mai mare exportator de îmbrăcăminte din lume, industria textilă și de îmbrăcăminte este „linia de salvare economică” a Bangladeshului. Această industrie contribuie cu 11% la PIB-ul total al țării, cu 84% din volumul total al exporturilor sale și asigură în mod direct ocuparea forței de muncă a peste 4 milioane de persoane (dintre care 80% sunt femei muncitoare). De asemenea, susține indirect mijloacele de trai a peste 15 milioane de oameni în lanțurile industriale din amonte și din aval. Statele Unite sunt a doua cea mai mare piață de export a Bangladeshului după Uniunea Europeană. În 2023, exporturile de textile și îmbrăcăminte ale Bangladeshului către SUA au ajuns la 6,4 miliarde de dolari, reprezentând peste 95% din totalul exporturilor sale către SUA, acoperind bunuri de consum cu rotație rapidă de gamă medie spre inferioară, cum ar fi tricouri, blugi și cămăși, și servind ca o sursă principală a lanțului de aprovizionare pentru comercianții cu amănuntul din SUA, precum Walmart și Target.
Impunerea de către SUA a unui tarif de 37% asupra produselor din Bangladesh înseamnă de data aceasta că un tricou de bumbac din Bangladesh, care inițial costa 10 dolari și avea un preț de export de 15 dolari, va trebui să plătească tarife suplimentare de 5,55 dolari după intrarea pe piața americană, ceea ce va duce costul total la 20,55 dolari direct. Pentru industria textilă din Bangladesh, care se bazează pe „costuri reduse și marje de profit mici” ca principal avantaj competitiv, această rată tarifară a depășit cu mult marja medie de profit a industriei de 5%-8%. Conform estimărilor Asociației Producătorilor și Exportatorilor de Îmbrăcăminte din Bangladesh (BGMEA), după intrarea în vigoare a tarifelor, exporturile de textile ale țării către SUA vor scădea de la 6,4 miliarde de dolari anual la aproximativ 3,1 miliarde de dolari, cu o pierdere anuală de până la 3,3 miliarde de dolari - echivalentul cu pierderea a aproape jumătate din cota de piață americană a industriei textile a țării.
Mai grav este că scăderea exporturilor a declanșat un val de concedieri în industrie. Până în prezent, 27 de fabrici textile mici și mijlocii din Bangladesh și-au încetat producția din cauza pierderilor de comenzi, ceea ce a dus la șomajul a aproximativ 18.000 de lucrători. BGMEA a avertizat că, dacă tarifele vor rămâne în vigoare mai mult de șase luni, peste 50 de fabrici din întreaga țară se vor închide, iar numărul șomerilor ar putea depăși 100.000, afectând și mai mult stabilitatea socială și securitatea mijloacelor de trai ale oamenilor din țară. În același timp, industria textilă din Bangladesh este foarte dependentă de bumbacul importat (aproximativ 90% din bumbac trebuie achiziționat din SUA și India). Scăderea bruscă a veniturilor din exporturi va duce, de asemenea, la o lipsă de rezerve valutare, afectând capacitatea țării de a importa materii prime precum bumbacul și creând un cerc vicios de „scădere a exporturilor → lipsă de materii prime → contracție a capacității”.
II. Sri Lanka: Reducerile de tarife de 44% costă profitul, industria principală este în pragul „ruperii lanțului”
Comparativ cu Bangladesh, industria textilă din Sri Lanka este mai mică ca scară, dar în egală măsură o „piatră de temelie” a economiei naționale. Industria textilă și de îmbrăcăminte contribuie cu 5% la PIB-ul țării și cu 45% din volumul total al exporturilor, cu peste 300.000 de angajați direcți, ceea ce o face o industrie esențială pentru redresarea economică a Sri Lankăi după război. Exporturile sale către SUA sunt dominate de țesături de calitate medie spre superioară și îmbrăcăminte funcțională (cum ar fi îmbrăcăminte sport și lenjerie intimă). În 2023, exporturile de textile din Sri Lankă către SUA au ajuns la 1,8 miliarde de dolari, reprezentând 7% din piața de import din SUA pentru țesături de calitate medie spre superioară.
Creșterea ratei tarifare de către SUA la 44% face din Sri Lanka una dintre țările cu cele mai mari rate tarifare din această rundă de „tarife reciproce”. Conform unei analize realizate de Asociația Exportatorilor de Îmbrăcăminte din Sri Lanka (SLAEA), această rată tarifară va duce la creșterea directă a costurilor de export ale textilelor cu aproximativ 30%. Luând ca exemplu produsul emblematic de export al Sri Lanka - „țesătură sport din bumbac organic” - prețul inițial de export pe metru era de 8 dolari. După creșterea tarifelor, costul a crescut la 11,52 dolari, în timp ce costul produselor similare importate din India și Vietnam este de doar 9-10 dolari. Competitivitatea prețurilor produselor din Sri Lanka a fost aproape complet erodată.
În prezent, o serie de întreprinderi exportatoare din Sri Lanka au primit „notificări de suspendare a comenzilor” de la clienți americani. De exemplu, Brandix Group, cel mai mare exportator de îmbrăcăminte din Sri Lanka, producea inițial lenjerie intimă funcțională pentru marca sportivă americană Under Armour, cu un volum lunar de comenzi de 500.000 de bucăți. Acum, din cauza problemelor legate de costurile tarifare, Under Armour a transferat 30% din comenzile sale către fabrici din Vietnam. O altă întreprindere, Hirdaramani, a declarat că, dacă tarifele nu sunt ridicate, activitatea sa de export către SUA va suferi pierderi în termen de trei luni și ar putea fi nevoită să închidă două fabrici situate în Colombo, afectând 8.000 de locuri de muncă. În plus, industria textilă din Sri Lanka se bazează pe modelul de „prelucrare cu materiale importate” (materiile prime importate reprezintă 70% din total). Blocarea exporturilor va duce la acumularea de materii prime restante, ocupând capitalul de lucru al întreprinderilor și exacerbând și mai mult dificultățile operaționale ale acestora.
III. Sectorul intern al SUA: Tulburări în lanțul de aprovizionare + costuri în creștere, industria prinsă într-o „dilemă”
Politica tarifară a guvernului SUA, care pare să vizeze „concurenții de peste hotare”, a provocat de fapt o „reacțiune negativă” împotriva industriei interne de textile și îmbrăcăminte. Fiind cel mai mare importator mondial de textile și îmbrăcăminte (cu un volum de importuri de 120 de miliarde de dolari în 2023), industria americană de textile și îmbrăcăminte prezintă un model de „producție internă în amonte și dependență de importuri în aval” - întreprinderile interne produc în principal materii prime precum bumbac și fibre chimice, în timp ce 90% din produsele de îmbrăcăminte finite se bazează pe importuri. Bangladesh și Sri Lanka sunt surse importante de îmbrăcăminte de calitate medie spre inferioară și țesături de calitate medie spre superioară pentru SUA.
Creșterea tarifelor a dus la creșterea directă a costurilor de achiziții ale întreprinderilor autohtone din SUA. Un sondaj realizat de Asociația Americană de Îmbrăcăminte și Încălțăminte (AAFA) arată că marja medie de profit a furnizorilor de textile și îmbrăcăminte din SUA este în prezent de doar 3%-5%. Un tarif de 37%-44% înseamnă că întreprinderile fie „absoarbe singure costurile” (ducând la pierderi), fie „le transferă prețurilor finale”. Luând ca exemplu JC Penney, un comerciant cu amănuntul autohton din SUA, prețul inițial de vânzare cu amănuntul al blugilor achiziționați din Bangladesh a fost de 49,9 dolari. După creșterea tarifelor, dacă se dorește menținerea marjei de profit, prețul de vânzare cu amănuntul trebuie să crească la 68,9 dolari, o creștere de aproape 40%. Dacă prețul nu este crescut, profitul per pereche de pantaloni va scădea de la 3 dolari la 0,5 dolari, rămânând aproape fără profit.
În același timp, incertitudinea lanțului de aprovizionare a pus întreprinderile într-o „dilemă decizională”. Julia Hughes, președinta AAFA, a subliniat la o conferință recentă a industriei că întreprinderile americane au planificat inițial să reducă riscurile prin „diversificarea locațiilor de achiziții” (cum ar fi transferul unor comenzi din China în Bangladesh și Sri Lanka). Cu toate acestea, escaladarea bruscă a politicii tarifare a perturbat toate planurile: „Întreprinderile nu știu care țară va fi următoarea afectată de creșteri tarifare și nici nu știu cât vor dura ratele tarifare. Nu îndrăznesc să semneze cu ușurință contracte pe termen lung cu noi furnizori, darămite să investească fonduri în construirea de noi canale de aprovizionare.” În prezent, 35% dintre importatorii de îmbrăcăminte din SUA au declarat că vor „suspenda semnarea de noi comenzi”, iar 28% dintre întreprinderi au început să își reevalueze lanțurile de aprovizionare, luând în considerare transferul comenzilor către Mexic și țările din America Centrală care nu sunt acoperite de tarife. Cu toate acestea, capacitatea de producție din aceste regiuni este limitată (capabilă să preia doar 15% din importurile de îmbrăcăminte din SUA), ceea ce face dificilă acoperirea golului de piață lăsat de Bangladesh și Sri Lanka pe termen scurt.
În plus, consumatorii americani vor „achita în cele din urmă nota de plată”. Datele Biroului de Statistică a Muncii din SUA arată că, din 2024, indicele prețurilor de consum (IPC) din SUA pentru îmbrăcăminte a crescut cu 3,2% față de anul precedent. Atenuarea continuă a politicii tarifare ar putea duce la o creștere suplimentară de 5%-7% a prețurilor la îmbrăcăminte până la sfârșitul anului, intensificând și mai mult presiunile inflaționiste. Pentru grupurile cu venituri mici, cheltuielile cu îmbrăcămintea reprezintă o proporție relativ mare din venitul disponibil (aproximativ 8%), iar creșterea prețurilor va afecta direct capacitatea lor de consum, reducând astfel cererea pe piața internă de îmbrăcăminte din SUA.
IV. Reconstrucția lanțului global de aprovizionare cu textile: haosul pe termen scurt și ajustarea pe termen lung coexistă
Escaladarea tarifelor impuse de SUA Bangladeshului și Sri Lanka este, în esență, un microcosmos al „geopolitizării” lanțului global de aprovizionare cu textile. Pe termen scurt, această politică a dus la o „zonă de vid” în lanțul global de aprovizionare cu îmbrăcăminte de gamă medie și inferioară - pierderile de comenzi din Bangladesh și Sri Lanka nu pot fi absorbite complet de alte țări pe termen scurt, ceea ce poate declanșa „deficiențe de stocuri” pentru unii comercianți cu amănuntul din SUA. În același timp, declinul industriilor textile din aceste două țări va afecta și cererea de materii prime din amonte, cum ar fi bumbacul și fibrele chimice, provocând un impact indirect asupra țărilor exportatoare de bumbac, cum ar fi SUA și India.
Pe termen lung, lanțul global de aprovizionare cu textile ar putea accelera ajustarea către „nearshoring” și „diversificare”: întreprinderile americane ar putea transfera în continuare comenzi către Mexic și Canada (care beneficiază de preferințe tarifare în cadrul Acordului Nord-American de Liber Schimb), întreprinderile europene ar putea crește achizițiile din Turcia și Maroc, în timp ce întreprinderile textile chineze, bazându-se pe „avantajele lor complete ale lanțului industrial” (un sistem complet de la cultivarea bumbacului până la fabricarea produsului finit), pot prelua unele comenzi de gamă medie spre superioară (cum ar fi țesături funcționale și îmbrăcăminte ecologică) transferate din Bangladesh și Sri Lanka. Cu toate acestea, acest proces de ajustare va dura timp (estimat 1-2 ani) și va fi însoțit de creșterea costurilor pentru reconstrucția lanțului de aprovizionare, ceea ce va face dificilă atenuarea completă a actualelor tulburări din industrie pe termen scurt.
Pentru întreprinderile chineze de comerț exterior cu textile, această rundă de turbulențe tarifare aduce atât provocări (necesitatea de a face față cererii globale slabe și concurenței din lanțul de aprovizionare), cât și oportunități ascunse. Acestea pot consolida cooperarea cu fabricile locale din Bangladesh și Sri Lanka (cum ar fi furnizarea de asistență tehnică și producția comună) pentru a evita barierele tarifare americane. În același timp, își pot intensifica eforturile de explorare a piețelor emergente precum Asia de Sud-Est și Africa, reducând dependența de o piață unică în Europa și SUA, obținând astfel o poziție mai favorabilă în reconstrucția lanțului de aprovizionare global.
Data publicării: 16 august 2025